La mulți ani, România!

Doamne! ce vremuri tulburi ne anunți,

Popoare răzvrătite nasc teroare,

La noi, în țara cu ape și  munți,

Pe 1 Decembrie, este sărbătoare.

E ziua ta, frumoasă Românie!

E vremea să  să fim patrioți,

Să ne-amintim de străbuni și de glie

Și că, UNIREA a fost ideal pentru toți.

Iubită țară, prezentul ți-e cam sumbru,

E plin de greutăți și renunțări,

Par strâmte căile prin care umblu,

Și-mi fuge gândul către alte zări.

Însă, nu pot! bunicii și părinții mei,

M-au învățat mereu să te iubesc,
Iar pentru mine, ACASĂ,sunteți TU și EI,

Și pentru asta, în veci, n-o să te părăsesc!

Eu îți urez, să  redevii vitează și bogată,

Și să sclipești întocmai ca o stea,

Să te admire și să te respecte lumea toată,

La mulți ani, ROMÂNIE! La mulți ani,ȚARA mea!

 (Stefania Petrov- 29 noiembrie 2015)

Ultimul vals

Sub adieri de vânt, ușoare,
Ne plâng copacii pe alei,
Vino iubito s-ascultăm,
Cum cântă lăutarul melopei.

Îi cântă toamnei noastre acum,
Iar noi, să-i întregim decorul,
Și să-i dansăm de rămas bun,
Căci toamnei, o să-i ducem dorul.

Haide iubito-n pași de dans,
Doar tu și toamna sunteți mai presus,
Să trăim nostalgia ultimului vals,
Și să mă las de dansul tău sedus.

Valsează iubito grațios,
Pe aleea cu frunze și brumă,
Și ascultă cât de duios,
Ne cântă lăutarul din strună.

Iar la finalul valsului acesta,
Sa-mi faci o piruetă, doamnă!
Vreau să rămân cu această amintire,
Până la următoarea toamnă.

(Stefania Petrov-27.11.2015)

Sfârșit de toamnă

Sub ochii noștri toamna își dă duhul,

Pe rând, dispar culorile din șevalet,

Este pustiu și plumburiu văzduhul,

Doar două frunze jucaușe, dansează menuet.

Se aude crivațul vuind în depărtare,

În nări se simte mirosul de ger,

Se pregătește baba iarna, se pare,

Să toarne cu duiumul fulgi din cer.

( Stefania Petrov 26 noiembrie 2015)

Ceaiul de duminică seară..real vs virtual

Ieri am fost plecată-n lume,
Pentru socializare,

Nu din asta virtuală,
Ci, din aceea ”pe bune”.

Astăzi, dis de dimineață,
M-am trezit să fac mâncare,
Am fost chiar și pe la piață,
Cum vă duceți fiecare.

Nu știați? N-am nici-o vină!
Când e cazul și când vreau,
Sunt și-o bună gospodină,
Nu scriu doar versuri cu rimă.

Mă descurc cu aragazul,
Dar, nu vreau să-i dau check in,
Nu pun nici poze cu oale
Să vedeți cam ce conțin.

E firesc să nu vă pese,
Ce pun oamenii pe mese,
Și vă postez cu plăcere,
Un ceai îndulcit cu miere.

Voi știți care este hazul?
De când am schimbat macazul,
Eu socot că este bine,
Să am timp și pentru mine.

Și, pentru că astă seară,
Vremea este cam nasoală,
Nu e rost pentru ”ieșeală”,
Mă ocup de ”feisbuceală”.

(Stefania Petrov-22 noiembrie 2015)

Omagiu Bataclan

Pe tabla de șah a lumii,
Conduc îndoctrinații și nebunii,
Predomină teroarea,sirenele sună,
Ne moare speranța într-o lume mai bună,
Ne temem din nou pentru a noastră viață,
Pacea și libertatea se zăresc prin ceață.
Ieri au murit tineri, în baie de sânge,
Astăzi întreaga Europă îi plânge,
Îi plânge și toamna,cu ploaie de frunză,
Ce tristă e viața!
Ce lume confuză!
(Stefania Petrov-14 noiembrie 2015)

Odă crizantemelor

Cochetai din când în când,
Scriind pe diverse teme,
De astă dată am gând,
Versuri pentru crizanteme.

Crizanteme colorate,
Dumitrițe,tufănele,
Toate au un loc aparte
În grădina toamnei mele.

Sunt rezistente și frumoase,
Și nu se tem, nici nu le pasă,
De nopțile reci și ploioase,
De dimineți cu ceață deasă.

Nu pot să le ignor curajul
De-a sta în fața brumei seci,
Sau dând grădinilor mirajul,
Când neaua cade pe poteci.

Și dacă omul ar avea,
Prin neamul florilor un geamăn,
Cu siguranță, eu aș vrea,
Cu crizantema să m-asemăn.
( Ștefania Petrov)