Rondelul cactusului

Când soarele aprinde torida emisferă,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să fiu o floare rară, mai puţin efemeră.

Când inimile-s fripte şi bat în ritm alert,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să fiu stropul de apă din marele deşert.

Când lumea e-nsetată de arșiță, sau dor,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să am fântâna mea și să-mpart tuturor.

Când negura se lasă şi tristă e grădina,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Cu florile-mi frumoase să readuc lumina.

Când gloata e meschină, făcând rău fără rost,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să-mi pun ţepii drept scut,să stau la adăpost.

Când suliţele încinse în suflete străpung.
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Cu gânduri ferecate-n tăceri care împung.

Mi-ar plăcea să fiu cactus...rămâne o dorință,
Poate în altă viață …dac-o fi cu putință.

(SP. iulie 2015)