Vis spre lună

Avusei un vis prelung,

Se făcea că merg spre lună,

Drumul era tare lung,

Iar eu alergam nebună.

Și-n  mantia-i argintie,
Sta a  nopților regină,
Ce  visele mi le  îmbie,
Cu lumina ei divină.

Eram tare curioasă,

S-o văd din apropiere,

Pe a soarelui mireasă,

Luna, plină de mistere.

Dar, când vrusei să pun pasul

Pe-ntinderea selenară,

Mă trezii, că suna ceasul,          

Toate visele zburară!

(Stefania Petrov)

Epigrama

Nici în lumea virtuală, 
Copia n-are valoare,
De vrei să transmiți ceva, 
Fă-o cu vorbele tale.

Povestea mea

Povestea mea începe într-o toamnă,
Când mama,tatăl și bunicii mei,
Oameni modești și cu credință,
Înălțau rugi lui Dumnezeu
Și aveau o singură dorință,
Să aibe copii și nepoței.
Cu nerăbdare au așteptat
Până ce-au au hotărât sorții
Ca într-o toamnă să vin eu,
Duminica, în toiul nopții.
De pe atunci și până astăzi,
În filmul vieții mele,
Am avut foarte multe roluri
Și sunt mândră de ele.
Le-am luat în serios pe toate,
Și le-am jucat cu demnitate,
Dar cel mai mult,de bună seamă,
Am iubit rolul de copil…
Și-am să iubesc până am să mor
Dublul meu rol de mamă.
Povestea arde neîncetat,
Născută din iubire,
E trist că timpul ne e măsurat
Și trece în neștire…
(Stefania Petrov-16 octombrie 2015