Vis spre lună

Avusei un vis prelung,

Se făcea că merg spre lună,

Drumul era tare lung,

Iar eu alergam nebună.

Și-n  mantia-i argintie,
Sta a  nopților regină,
Ce  visele mi le  îmbie,
Cu lumina ei divină.

Eram tare curioasă,

S-o văd din apropiere,

Pe a soarelui mireasă,

Luna, plină de mistere.

Dar, când vrusei să pun pasul

Pe-ntinderea selenară,

Mă trezii, că suna ceasul,          

Toate visele zburară!

(Stefania Petrov)