"Roșu de maci"...

Roșu de maci este câmpul                                   

Și-a plâns soarele amurgul 

Sau a sângerat pământul! 

În ciocnirea sa cu timpul.

"Roșu de maci" este iubirea,
Când omul află împlinirea
Și-înflăcărată-i e privirea
Care-i aprinde fericirea.

"Roșu de maci" e... un mister,
Când sangeriu este pe cer
Si pâlpâie lumina în eter
Ca macul firav și efemer.

"Roșu de maci" este visare,
Când iese soarele din mare
Luminând orice întristare
Și-aducând vieții alinare.

"Roșu de maci" e poezie,
Când plouă cu melancolie
Se-ntrec poeții-n elegie
Cântând culoarea purpurie.

De ziua Dorului

E ziua Dorului, iar îl sărbătorim,
Azi îi mai dăm Cezarului o nostalgie,
Din praf de amintiri noi vise construim...
Iar dorul meu se-ndreaptă către copilărie.

Mi-e dor de vremea anilor frumoşi,
Şi tare aş vrea din nou copil să fiu,
Să privesc răsăritul cu ochii curioşi ,
Seara s-ascult poveşti până târziu.

Mi-e dor de focul ce troznea în sobă,
De basmele cu feţi frumoşi şi zâne,
Mi-e dor s-aud de la bunici o vorbă,
Dulce, cum doar ei o puteau spune.

Mi-e dor de uliţa pe care ne jucam
Făcând planuri de zbor spre zări albastre,
Castele de nisip ce noi le construiam
Rămas-au doar iluzii în visurile noastre.

Mi-e dor s-alerg pe câmpul plin cu flori,
În drumul meu frumos spre veşnicie,
Să ştiu doar ce-i seninul şi să uit de nori,
Mi- e tare dor de-a mea copilărie.

În cinstea dorului am refăcut un vis,
Cu un copil zglobiu, vegheat de heruvim,
Ce-şi caută cu dor copilăria-n paradis…
L-ajut să o găsească şi versuri îi închin.

Roua și lacrima

În căuşul unei palme tremurânde
Se întâlniră două picături plăpânde:
Un strop de rouă picat din cer senin
Şi-o lacrimă căzută după un suspin.

-Eu, zise stropul de rouă glorios,
Sunt mult mai cristalin şi mai frumos
Şi am venit din slava cea mare
S-aduc pe pământ binecuvântare.

Am călătorit noaptea printre stele
Şi m-am prelins pe ale lunii mărgele,
Când o rază de soare m-a trezit în zori
Mă răsfăţam în potirul unei flori.

-Eu, zise lacrima cu-n glas subţire,
Sunt născută din prea multă iubire,
Mama mi-e tristeţe iar tatăl mi-e necaz
Şi am căzut în palmă, de sus, de pe obraz.

-Ştii, rouă? nu sunt ca tine o răsfăţată,
Tocmai am mângâiat o inimă-ngheţată,
Am adus alinare unui suflet plăpând,
Şi-am stins văpaia dintr-o privire arzând.

Eu n-am dormit ca tine într-o floare
Oferită dimineaţa-n dar de împăcare,
Ci, m-am prelins din al sufletului izvor
Să potolesc cu mine focul unui dor.

Roua, trimisă de Dumnezeu din cer,
Ştia că pe pământ timpu-i efemer
Şi văzând lacrima plină de întristare,
Se-nduioşă şi îi dădu o imbrăţişare.

Şi după multe alte îmbrăţişări,
Ca două picături gemene, surori,
Rostiră amândouă într-un cuvânt:
-Fără noi ar fi secetă pe pământ!

Hristos a Inviat!

Hristos a Înviat în noua primăvară       

Luând pe umerii Săi a lumii povară,

Hristos a Înviat în zorii dimineţii
Arătându-ne calea şi adevărul vieţii,

Hristos a Înviat în razele de soare
Ce mângâie pământul cu binecuvântare,

Hristos a Înviat în bobul ce-ncolţeşte
Şi pâinea cea de toate zilele sporeşte,

Hristos a Înviat în apa vie de izvor
Astâmpărând setea oricărui călător,

Hristos a Înviat în muguri şi lăstare
Aducând rod bogat copacilor în floare,

Hristos a Înviat ştergând urma tristeţii
Şi ne-a adus Iubirea în chintesenţa vieţii,

Hristos a Înviat îmbrăcând haina Iertării
Ca prin Iertare să dobândim Taina Invierii!

Hristos a Înviat în sufletele noastre
Dând aripi pentru zbor spre zările albastre,

Hristos a Înviat în toate câte sunt,
Doar El e Biruinţa vieţii pe pământ!

Iartă-ne Iisuse!

Este Vinerea Neagră în calendar                                               

Și noi te-am răstignit din nou Hristoase,
Curând vei Învia să ne aduci Lumină–n dar,
Să nu mai rătăcim ca orbii în zilele rămase.

Mai ieri, la Ghetsimani în grădină,
Te-am părăsit și singur te-am lăsat Iisuse,
Azi Te rugăm ne iartă a trădării vină,
Ne iartă Doamne și greșelile nespuse!

Ieri te-am privit cum crucea îți duceai
Și cum erai supus la grea sudalmă,
Te-am umilit și-alături cu tâlharii Tu stăteai,
Ne iartă Iisuse că ți-am bătut piroane-n palmă!

Ne iartă că ți-am pus din spini cunună,
Pelin ți-am dat să bei și-apoi te-am biciuit,
Ne iartă Doamne cu inima Ta bună,
Ne iartă Iisuse că te-am batjocorit!

Miel răbdător, ne-ai arătat a vieții cale,
Noi, păcătoșii, prin beznă am orbecăit,
Dar astăzi așteptăm Lumina Învierii Tale
Și te rugăm ne iartă că te-am răstignit!

Joia Mare

Astăzi e Joia Mare, a pătimirii şi-a trădării,         

La Cina cea de Taină stă “pâinea suferinţei”  

Dar şi a bucuriei, a vieţii şi-a iertării,  

Prin jertfa sa supremă dând semnul biruinţei.  

 

“Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu”  

Al trecerii lumii de la moarte la viaţă,  

Curând voi pleca în Împărăţia Tatălui Meu,  

Să vă aduc Lumină, Iubire, Pace şi Speranţă!  

 

S- au scurs de-atuncea multe primăveri,  

Iisus e din nou singur şi fără apărare,  

Ducând toată povara lumii pe umeri,  

Cu măreţie, cu iubire dar şi cu resemnare.  

De Florii

În haină de flori pământul s-a îmbrăcat,           

În semn că astăzi este mare sărbătoare,
De Florii Iisus în Ierusalim a intrat
Şi a adus întregii omeniri iertare.

În zori, cu ramuri de sălcii plângătoare
Pornit-au credincioşii în procesiune,
Slăvind biruinţa Primăverii nemuritoare,
Înălţând osanale pentru această minune.

Cântări de bucurie răsună pe pământ,
Lumina Sfântă în suflete vibrează,
Fiul Domnului recunoscut prin Cuvânt
Prin Duhul Sfânt, Adevărul creează.

Spre seară bucuria Floriilor apune,
O Săptămâna de Patimi şi osândă urmează
Dar, după drumul crucii cu lacrimi şi suspine,
Iubirea nu rămâne-n moarte, ci în Lumină Înviază!