Într-o zi aniversară,ca aceasta, nu poţi să nu te gândeşti la bunii şi străbunii tăi, la cei ce au trudit din greu ori s-au jertfit pentru evenimentele importante din istoria acestui neam. Străbunicii mei au murit pe frot, la fel şi bunicul din partea tatălui. Ziua de astăzi m-a dus cu gândul la el.La bunicul Ilie,eroul tatălui meu. Târziu am înţeles de ce eu nu am doi bunici,asemeni celorlalţi copii de pe uliţa mea.Îmi aduc aminte că, tata m-a dus odată la monumentul din sat şi mi-a arătat numele dăltuite în piatră,a pus mâna pe numele bunicului şi cu lacrimi în ochi mi-a spus că bunicul este erou,eroul lui. Bietul meu tată! Abia împlinise o lună când bunicul a murit pe front...
Pe cand eram copil nu-nţelegeam prea bine,
Cine era Moş Crăciun şi, nici când vine,
O bună vreme credeam că e bunicul,
Nu cel care lucra toată ziua în ogradă,
Ci, cel care a luptat pe front cu inamicul,
Bunicul Ilie,soldatul chipeş din tablou,
Pe care tata,cu mândrie, îl numea EROU.
...................................................................
(Stefania Petrov)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu