Împrimăvărare

Zeița  Primăvară  aduce mărțișoare

Și țese veșminte cu iarbă și flori,

Ne scrie pe cer poeme  cu soare,

Din pomii în floare cădea-vor ninsori.

Pictează pământul în multe culori,

Și creionează cerul cu păsări  călătoare

Ce par nerăbdătoare să coboare din nori,

Spre a gusta dulceața petalelor de floare.

Curcubeie de fluturi valsează în soare

Înmiresmate sunt grădinile divine,

Din ramuri înverzite de sălcii curgătoare

Picură-n șoaptă lacrimi cristaline.

Simbolic, din albe și  roșii fire de ață

Se împletește șnur de mărțișoare

Oferit  în onoarea trezirii la viață

Întâia zi a  primăverii renăscătoare.

Și-n ceasul de-mprimăvărare

Plutesc în aer acorduri celeste,

În  versuri împleti-voi mărțisoare

Cântând a primăverii poveste.

Mi-e sufletul răpit de primăvară

Mi-e verde crud de iarbă,   Mi-e alb de ghiocel,   Mi-e tril de păsărele,   Mi-e fraged mugurel.      Mi-e freamăt de pădure,   Mi-e susur de izvoare,   Mi-e blândă adiere,   Mi-e răsărit de soare.      Mi-e lună argintie,   Mi-e noapte visătoare,   Mi-e vers de poezie,   Mi-e stea căzătoare.      Mi-e revărsat de zori,   Mi-e îmbujorat apus,   Mi-e galben de comori,   Mi-e suflet nesupus.      Mi-e ceas de deșteptare,   Mi-e albastru zenit,   Mi-e dor și așteptare,   Mi-e zbor spre infinit.      Mi-e simfonie de culori,   Mi-e poveste de seară,   Mi-e aromă de flori,   Mi-e sufletul răpit de Primăvară.

Iubirea în semne de întrebare

Ți-aduci aminte? Parcă mai ieri   Ne-am cunoscut în parc, din întâmplare,   Ca mugurii-nfloriți în primăveri   Ne-am întregit prin semne de-ntrebare.   Ca doi rătăcitori prin visele iubirii,   Ne-am făurit iluzii, comori imaginare,   Castele de nisip  pe țărmul nemuririi,   Nici azi nu știu care a fost prima întrebare.    Ne făuream destinul cu semne de-ntrebare,   Din zorii dimineții până venea apusul,   Și ne puneam dorințe sub stele căzătoare,   Eu te credeam jumătatea,dar tu erai opusul.   Noi din cuvinte ne-am făcut un jurământ,   De nimeni, niciodată, nu fie dezlegat,   Însă, iubirea ta a fost doar vorbe-n vânt   Și-n adierea vântului s-au spulberat.   Azi visele pierdute s-au dus în depărtare,   Iubirea din izvorul lor s-a terminat,   Din ea rămas-au doar semne de-ntrebare,   A fost aievea? Chiar a existat? Și astăzi îmi mai pun o întrebare:   De ce renunță la iubire muritorii?   Până găsesc răspunsul la-ntrebare,   Iubirea stă sub semnul întrebării.

Spre primavară

Doamne, ce puternic ești!
Și cum stăpânești Tu timpul,
Cu grijă roata-i învârtești
Și repede schimbi anotimpul.

Ieri pietrele crăpau de ger,
Crăiasa Zăpezii dansa în grădină,
Azi soarele strălucește pe cer,
Din ziua-ntunecată ai făcut lumină!

Se va topi și ultima ninsoare
Și, în curând, din lacrimile ei,
Sub mângâierea razelor de soare
Se umple câmpul cu ghiocei.

Copacii vor înmuguri în soare
Și fir de iarbă crudă o să răsară
Iar cântul păsărilor călătoare
Ne va vesti o nouă primăvară.

Și-n roata timpului ne învârtim,
Natura moare și reînvie
Iar noi, în primăveri ne rătăcim,
În drumul nostru către veșnicie.

Ninsoare de har

Dumnezeu e mare,                                   

Har și îndurare,

Din clepsidre eterne

Pe pământ ne cerne

Fulgi imaculați,

Din rai scuturați,

Omenirea toată

Redevine curată,

Noaptea-i albastră,

Himere-n fereastră,

Luna divină

Revarsă lumină,

Îngerii veghează,

Oamenii visează,

Simfonii de culoare

Și griji trecătoare,

Maramă de noapte,

Iubire în șoapte,

Perdele de gheață

Se trezesc la viață,

Frânturi de zori

Îmi dau fiori,

Lumina mă-ncântă,

Mâna se-avântă,

Versuri divine

Vin către mine…

6 februarie 2016

O nouă primăvară

Se-apropie o nouă primăvară,                                      

Se dezmorțește a lui Cupidon aripă,

Plimbându-mă pe alee, într-o seară,

Asist la o poveste de iubire ce se înfiripă.           

Cu el și  ea, un băiat și o fată,

Sub clar de lună ce se plimbau hai hui,

Deodată,în inimi îi străpunse  o săgeată

Ce-i transformă în Trandafir și Roza lui.

Așa începu iubirea din povestea lor:

Cu o prințesă pură,frumoasă ca o floare,

Și un prinț chipeș, galant și iubitor,

Cum alții nu au existat sub soare.

Extaziați de acest frumos decor,

Dansau în noapte spre ale lor destine,

Privind pe cer la steaua lor,

Visând la primăvara care vine.

Și valsul s-a încins într-o clipă,

Pe aleea cu parfum de trandafiri,

Prinții pluteau sub a lui Cupidon aripă,

Pătrunși de mireasma primelor iubiri.

Eu, spectatorul, priveam cu ezitare,

Știind că viața e și zâmbet și suspin,

Că paradisul nu e decât parfum de floare,

Dacă nu ești atent, te-nțeapă câte un spin.