Spre primavară

Doamne, ce puternic ești!
Și cum stăpânești Tu timpul,
Cu grijă roata-i învârtești
Și repede schimbi anotimpul.

Ieri pietrele crăpau de ger,
Crăiasa Zăpezii dansa în grădină,
Azi soarele strălucește pe cer,
Din ziua-ntunecată ai făcut lumină!

Se va topi și ultima ninsoare
Și, în curând, din lacrimile ei,
Sub mângâierea razelor de soare
Se umple câmpul cu ghiocei.

Copacii vor înmuguri în soare
Și fir de iarbă crudă o să răsară
Iar cântul păsărilor călătoare
Ne va vesti o nouă primăvară.

Și-n roata timpului ne învârtim,
Natura moare și reînvie
Iar noi, în primăveri ne rătăcim,
În drumul nostru către veșnicie.