Ți-aduci aminte? Parcă mai ieri
Ne-am cunoscut în parc, din întâmplare,
Ca mugurii-nfloriți în primăveri
Ne-am întregit prin semne de-ntrebare.
Ca doi rătăcitori prin visele iubirii,
Ne-am făurit iluzii, comori imaginare,
Castele de nisip pe țărmul nemuririi,
Nici azi nu știu care a fost prima întrebare.
Ne făuream destinul cu semne de-ntrebare,
Din zorii dimineții până venea apusul,
Și ne puneam dorințe sub stele căzătoare,
Eu te credeam jumătatea,dar tu erai opusul.
Noi din cuvinte ne-am făcut un jurământ,
De nimeni, niciodată, nu fie dezlegat,
Însă, iubirea ta a fost doar vorbe-n vânt
Și-n adierea vântului s-au spulberat.
Azi visele pierdute s-au dus în depărtare,
Iubirea din izvorul lor s-a terminat,
Din ea rămas-au doar semne de-ntrebare,
A fost aievea? Chiar a existat?
Și astăzi îmi mai pun o întrebare:
De ce renunță la iubire muritorii?
Până găsesc răspunsul la-ntrebare,
Iubirea stă sub semnul întrebării.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu