Pe strada noastră plânge cerul
Cu lacrimi transformate-n ploi,
În nori cerniți a strâns misterul
Tristeților din noi.
Nu se strecoară nici o rază
Prin pânza cenușie de sub nori,
Doar felinarele veghează
Tăcutele cărări.
E Primăvara plină de-ntristare
Ea ar fi vrut să fie a soarelui aleasă,
Dar norii cern cu răzbunare
O ploaie măruntă și deasă.
Și plouă în mine, plouă în noi,
Pe vreme ploioasă e trist și cuvântul,
Torente de lacrimi se scurg în noroi,
Prin ploaie doar cerul sărută pământul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu