Viață

Mâna divină deșiră gheme de ață                    

Și-n fiecare secundă croșetează o viață,  

Îi împletește aripile pentru zbor  

Și îi îndreaptă pașii pe drumul trecător,  

Îi urzește mintea, gândul și visul  

Prin care poate atinge paradisul,  

Îi ridică privirea spre albastrul cerului  

Spre a vedea norii speranței și ai dorului.  

Ii dă liberul arbitru să aleagă  

Lumina sau bezna prin care vrea să meargă .  

Ca pe un puf de păpădie zburătoare  

O suflă apoi către lumea cea mare,  

Să cunoască eternitatea clipei trecătoare,  

În bătaia vântului și-n mângâierea razelor de soare.  
O ocrotește să nu se rătăcească  

Și-i dă un înger bun să o călăuzească,  

Pe drumul pe care i s-a scris menirea  

Doar prin iubire va afla desăvârșirea.