Umbre în oglinda sufletului

La poarta sufletelor bat amintiri                          

Grădini de sentimente înfloresc
Cu flori de vise sau cu amăgiri
Din clipele de viață ce se risipesc.

Iar în oglinda sufletului omenesc
Tăcute umbre se răsfrâng
Doar picături de lacrimi le stropesc
Stingând văpaia-n inimi care plâng.

Când vise și gânduri se contopesc
Se aud acorduri de suflete vibrând,
Pierzându-se în corul îngeresc
În tainice ecouri murmurând.

Pe-al vieții ocean învolburat
Destine enigmatice se unduiesc,
La mal nepotrivit au ancorat
Și toate în derivă rătăcesc.