joi, 31 decembrie 2015
Urare de Anul Nou
De la mine, pentru voi,
Prieteni vechi şi prieteni noi,
Dacă am fost, dacă n-am fost,
De-am avut, de n-am avut,
De-am câştigat, de-am pierdut,
Anul ăsta se încheie,
Devine un an trecut,
Mâine o luăm de la-nceput,
Cu-n an nou, necunoscut.
Să-l rugăm pe Dumnezeu,
Să ne-aducă un An Nou,
Mai rodnic şi mai frumos,
Să trăim spectaculos,
Cu mai multă sănătate,
S-avem în case de toate,
Belşug, binecuvântare,
Zile mai strălucitoare
Şi feţe mai zâmbitoare,
Să-ncercăm să fim mai buni
Şi să credem în minuni,
Să fim mult mai înţelepţi
Şi tot timpul să fim drepţi,
Să iubim cum se cuvine,
Să petrecem mult şi bine,
Fericiţi şi sănătoşi,
Să traim mulţi ani frumoşi!
La anul şi la mulţi ani!
(Stefania Petrov)
luni, 28 decembrie 2015
Contraste...
visăm că suntem tineri,
sau ne visăm bătrâni,
visăm că suntem răi,
sau ne visăm mai buni,
visăm că suntem trişti,
sau visăm cu umor,
visăm că am căzut,
sau ne visăm în zbor,
visăm în alb şi negru,
sau visăm în culori,
visăm grădini pustii,
sau câmpuri mari cu flori,
visăm o zi senină,
sau nopţi cu lună plină,
visăm cerul cu stele,
sau iazuri cu noroi,
visăm că suntem singuri,
sau ne visăm în doi,
visam cu interes,
sau fără un motiv,
visăm să găsim fericirea,
visăm să ne-nvăţăm cu nemurirea...
joi, 24 decembrie 2015
Vis de Crăciun
Este noaptea de Crăciun!
Noaptea când magii vestesc,
Omului cu suflet bun,
Visele i se-mplinesc.
Încerc să visez acum
Să fiu un bun ajutor,
Să-l ajut pe Moş Crăciun,
Să aducă tuturor,
Tot ce îşi doresc mai bun.
Mai întâi, dacă se poate,
Aş vrea să-mpart sănătate
Celor ce au trebuinţă,
Să-i ajut cumva să scape,
De boală şi suferinţă.
De-aş putea, le-aş da şi bani
Să-şi cumpere câţiva ani,
Ori, le-aş da, dacă mi-ar cere
Din puterea mea, putere.
Celor fără de părinţi,
Mamă aş vrea să le fiu,
Să le împart bucurii,
De cu zori,până târziu.
Mi-ar plăcea să şterg tristeţi
Celor plini de supărare,
Să le ofer alte vieţi,
Mai frumoase,mai uşoare.
Celor ninşi de batrâneţe,
Aş vrea să le fiu toiag,
Să le împart tinereţe,
Să le-aduc speranţe-n prag,
Ori, fiică aş vrea să le fiu,
Să le-aduc zâmbet pe faţă,
Când au sufletul pustiu
Şi nu mai au chef de viaţă.
Multe aş vrea eu să fac
Şi e trist că nu se poate,
Gânduri bune pot să dau
Şi multă umanitate!
(S.Petrov)
Noaptea când magii vestesc,
Omului cu suflet bun,
Visele i se-mplinesc.
Încerc să visez acum
Să fiu un bun ajutor,
Să-l ajut pe Moş Crăciun,
Să aducă tuturor,
Tot ce îşi doresc mai bun.
Mai întâi, dacă se poate,
Aş vrea să-mpart sănătate
Celor ce au trebuinţă,
Să-i ajut cumva să scape,
De boală şi suferinţă.
De-aş putea, le-aş da şi bani
Să-şi cumpere câţiva ani,
Ori, le-aş da, dacă mi-ar cere
Din puterea mea, putere.
Celor fără de părinţi,
Mamă aş vrea să le fiu,
Să le împart bucurii,
De cu zori,până târziu.
Mi-ar plăcea să şterg tristeţi
Celor plini de supărare,
Să le ofer alte vieţi,
Mai frumoase,mai uşoare.
Celor ninşi de batrâneţe,
Aş vrea să le fiu toiag,
Să le împart tinereţe,
Să le-aduc speranţe-n prag,
Ori, fiică aş vrea să le fiu,
Să le-aduc zâmbet pe faţă,
Când au sufletul pustiu
Şi nu mai au chef de viaţă.
Multe aş vrea eu să fac
Şi e trist că nu se poate,
Gânduri bune pot să dau
Şi multă umanitate!
(S.Petrov)
duminică, 6 decembrie 2015
Amintirile iernilor din anii `60- `70…iernile copilăriei …frumoase vremuri!
Bunătățile copilăriei mele erau: compotul de gutui cu
scorțișoară și cuișoare, plăcinta cu dovleac sau cu mere, gutuile și merele
coapte. Pe atunci, Moș Nicolae și Moș Crăciun nu erau atât de comerciali, bunicii
și părinții mei nu alergau bezmetici prin magazine să cumpere jucării și
dulciuri de.... plastic. Și nici nu îmi aduc aminte ca, ai mei să ne facă nerăbdători să așteptăm moși bătând prin poartă ori pe
la fereastră, troncănind prin pod sau cocoțați
sus pe casă în încercarea de a coborî
prin horn. Nici nu aveau cum, s-ar fi prăjit
imediat pentru că în sobele
noastre trosneau în permanență lemnele. Altfel știau ei să ne inducă starea de
sărbătoare și să ne povestească despre cei doi moși care iubeau copiii, în
genere pe cei mai cuminți și mai silitori. Totuși, aveam și noi moșul nostru, la
București. Posibil să fi fost coleg de serviciu cu tata, îl chema moș Gerilă și cred că era cam senil și nu
avea nici gusturi alese. Mulți ani la rând, ne-a trimis, mie și fratelui meu, aceleași
cadouri de la ”pomul de iarnă”, un fel de căciulă cu fular, bineînțeles pe
culori invers decât ar fi trebuit, câte o portocală, câteva bomboane cubaneze, ciocolată
Bucegi sau Cibo, celebrii biscuiți Eugenia, caiete și creioane...
Niciodată nu am
îngropat adânc obiceiurile și întâmplările din copilărie și ori de câte ori am
ocazia, le dezarhivez cu o deosebită
plăcere. Chiar dacă alergăm prin viață uitându-i simplitatea, complicându-ne existența și pierzându-ne
timpul trăind tot felul de reflexe capitaliste sau de pe alte coclauri,
tradițiile și obiceiurile copilăriei fac
parte din ființa noastră.Doamne, cât de frumoasă este retrăirea lor! Serile
petrecute la gura sobei, mirosul de vin fiert cu scorțișoară, plăcintele cu dovleac sau cu mere și compotul de gutui îmi revin în minte ori de câte ori mă
gândesc la copilărie. Și, pe lângă toate acestea, ador să-mi amintesc basmele și poveștile părinților sau ale bunicilor, spuse de fiecare dată într-o altă interpretare. Însă, cel mai mult ne
fascinau poveștile despre copilăria lor. Cunoșteam lumea satului în funcție de întâmplările povestite.
Parcă și oamenii îi respectam în funcție de acestea, cum să nu-i respecți
pe prietenii părinților și bunicilor tăi.
În
amintirea acelor vremuri, am încercat să retrăiesc, astăzi, una din zilele de
iarnă ale copilăriei. Am reeditat rețetele mamei și ale bunicii, bineînțeles,
updatându- le pe gustul tinerei generații. Compotului
i-am adaugat lămâie și cîteva frunze de mentă iar plăcintelor le-am pus nucă. Am
reușit să fiu pe gustul lor, însă, cică ar fi fost mai trendy să mixez fructele
din compot. Cum ar fi zis bunica: mare cocoană a ajuns lenea!
sâmbătă, 5 decembrie 2015
Moș Nicolae
Astăzi, vă spun o poveste,
Nu pe aceea cu zâne,
Nici pe cea cu Făt Frumos,
Ci, povestea unui Moș
Îmbrăcat în roșii straie,
Ce-l cheamă Moș Nicolae.
El aduce în sacul lui,
Daruri multe orișicui.
Moșu-acesta bun și blând,
Vine de mulți ani la rând
Și se strecoară tiptil,
În orice casă de copil,
Ce ghetele și-a curățat
Și frumos le-a așezat.
Celor care-au fost cuminți
Și-au ascultat de părinți,
Sau, celor ce-au învățat
Și note bune au luat,
Moș Nicolae le-aduce,
Jucării și ceva dulce.
Însă acelor copii,
Ce-au făcut numai năzbâtii,
Pentru că n-au ascultat,
Moș Nicolae, supărat,
Le lasă o nuielușă,
În ghetele de la ușă.
(Stefania Petrov)
Nu pe aceea cu zâne,
Nici pe cea cu Făt Frumos,
Ci, povestea unui Moș
Îmbrăcat în roșii straie,
Ce-l cheamă Moș Nicolae.
El aduce în sacul lui,
Daruri multe orișicui.
Moșu-acesta bun și blând,
Vine de mulți ani la rând
Și se strecoară tiptil,
În orice casă de copil,
Ce ghetele și-a curățat
Și frumos le-a așezat.
Celor care-au fost cuminți
Și-au ascultat de părinți,
Sau, celor ce-au învățat
Și note bune au luat,
Moș Nicolae le-aduce,
Jucării și ceva dulce.
Însă acelor copii,
Ce-au făcut numai năzbâtii,
Pentru că n-au ascultat,
Moș Nicolae, supărat,
Le lasă o nuielușă,
În ghetele de la ușă.
(Stefania Petrov)
marți, 1 decembrie 2015
Despre eroi
Într-o zi aniversară,ca aceasta, nu poţi să nu te gândeşti la bunii şi străbunii tăi, la cei ce au trudit din greu ori s-au jertfit pentru evenimentele importante din istoria acestui neam. Străbunicii mei au murit pe frot, la fel şi bunicul din partea tatălui. Ziua de astăzi m-a dus cu gândul la el.La bunicul Ilie,eroul tatălui meu. Târziu am înţeles de ce eu nu am doi bunici,asemeni celorlalţi copii de pe uliţa mea.Îmi aduc aminte că, tata m-a dus odată la monumentul din sat şi mi-a arătat numele dăltuite în piatră,a pus mâna pe numele bunicului şi cu lacrimi în ochi mi-a spus că bunicul este erou,eroul lui. Bietul meu tată! Abia împlinise o lună când bunicul a murit pe front...
Pe cand eram copil nu-nţelegeam prea bine,
Cine era Moş Crăciun şi, nici când vine,
O bună vreme credeam că e bunicul,
Nu cel care lucra toată ziua în ogradă,
Ci, cel care a luptat pe front cu inamicul,
Bunicul Ilie,soldatul chipeş din tablou,
Pe care tata,cu mândrie, îl numea EROU.
...................................................................
(Stefania Petrov)
Pe cand eram copil nu-nţelegeam prea bine,
Cine era Moş Crăciun şi, nici când vine,
O bună vreme credeam că e bunicul,
Nu cel care lucra toată ziua în ogradă,
Ci, cel care a luptat pe front cu inamicul,
Bunicul Ilie,soldatul chipeş din tablou,
Pe care tata,cu mândrie, îl numea EROU.
...................................................................
(Stefania Petrov)
duminică, 29 noiembrie 2015
La mulți ani, România!
Doamne! ce vremuri tulburi ne anunți,
Popoare
răzvrătite nasc teroare,
La noi,
în țara cu ape și munți,
Pe 1
Decembrie, este sărbătoare.
E ziua ta, frumoasă Românie!
E vremea să să fim patrioți,
Să ne-amintim de străbuni
și de glie
Și că, UNIREA a fost ideal
pentru toți.
E plin
de greutăți și renunțări,
Par
strâmte căile prin care umblu,
Și-mi fuge
gândul către alte zări.
Însă, nu pot! bunicii și părinții mei,
M-au
învățat mereu să te iubesc,
Iar pentru mine, ACASĂ,sunteți TU și EI,
Iar pentru mine, ACASĂ,sunteți TU și EI,
Și
pentru asta, în veci, n-o să te părăsesc!
Eu îți
urez, să redevii vitează și bogată,
Și să sclipești întocmai ca o stea,
Să te admire și să te respecte lumea toată,
La mulți ani, ROMÂNIE! La mulți ani,ȚARA mea!
(Stefania Petrov- 29 noiembrie 2015)
vineri, 27 noiembrie 2015
Ultimul vals
Sub adieri de vânt, ușoare,
Ne plâng copacii pe alei,
Vino iubito s-ascultăm,
Cum cântă lăutarul melopei.
Ne plâng copacii pe alei,
Vino iubito s-ascultăm,
Cum cântă lăutarul melopei.
Îi cântă toamnei noastre acum,
Iar noi, să-i întregim decorul,
Și să-i dansăm de rămas bun,
Căci toamnei, o să-i ducem dorul.
Iar noi, să-i întregim decorul,
Și să-i dansăm de rămas bun,
Căci toamnei, o să-i ducem dorul.
Haide iubito-n pași de dans,
Doar tu și toamna sunteți mai presus,
Să trăim nostalgia ultimului vals,
Și să mă las de dansul tău sedus.
Doar tu și toamna sunteți mai presus,
Să trăim nostalgia ultimului vals,
Și să mă las de dansul tău sedus.
Valsează iubito grațios,
Pe aleea cu frunze și brumă,
Și ascultă cât de duios,
Ne cântă lăutarul din strună.
Pe aleea cu frunze și brumă,
Și ascultă cât de duios,
Ne cântă lăutarul din strună.
Iar la finalul valsului acesta,
Sa-mi faci o piruetă, doamnă!
Vreau să rămân cu această amintire,
Până la următoarea toamnă.
(Stefania Petrov-27.11.2015)
Sa-mi faci o piruetă, doamnă!
Vreau să rămân cu această amintire,
Până la următoarea toamnă.
(Stefania Petrov-27.11.2015)
joi, 26 noiembrie 2015
duminică, 22 noiembrie 2015
Ceaiul de duminică seară..real vs virtual
Ieri am fost plecată-n lume,
Pentru socializare,
Pentru socializare,
Astăzi, dis de dimineață,
M-am trezit să fac mâncare,
Am fost chiar și pe la piață,
Cum vă duceți fiecare.
M-am trezit să fac mâncare,
Am fost chiar și pe la piață,
Cum vă duceți fiecare.
Nu știați? N-am nici-o vină!
Când e cazul și când vreau,
Sunt și-o bună gospodină,
Nu scriu doar versuri cu rimă.
Când e cazul și când vreau,
Sunt și-o bună gospodină,
Nu scriu doar versuri cu rimă.
Mă descurc cu aragazul,
Dar, nu vreau să-i dau check in,
Nu pun nici poze cu oale
Să vedeți cam ce conțin.
Dar, nu vreau să-i dau check in,
Nu pun nici poze cu oale
Să vedeți cam ce conțin.
E firesc să nu vă pese,
Ce pun oamenii pe mese,
Și vă postez cu plăcere,
Un ceai îndulcit cu miere.
Ce pun oamenii pe mese,
Și vă postez cu plăcere,
Un ceai îndulcit cu miere.
Voi știți care este hazul?
De când am schimbat macazul,
Eu socot că este bine,
Să am timp și pentru mine.
De când am schimbat macazul,
Eu socot că este bine,
Să am timp și pentru mine.
Și, pentru că astă seară,
Vremea este cam nasoală,
Nu e rost pentru ”ieșeală”,
Mă ocup de ”feisbuceală”.
(Stefania Petrov-22 noiembrie 2015)
Vremea este cam nasoală,
Nu e rost pentru ”ieșeală”,
Mă ocup de ”feisbuceală”.
(Stefania Petrov-22 noiembrie 2015)
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Omagiu Bataclan
Pe tabla de șah a lumii,
Conduc îndoctrinații și nebunii,
Predomină teroarea,sirenele sună,
Ne moare speranța într-o lume mai bună,
Ne temem din nou pentru a noastră viață,
Pacea și libertatea se zăresc prin ceață.
Ieri au murit tineri, în baie de sânge,
Astăzi întreaga Europă îi plânge,
Îi plânge și toamna,cu ploaie de frunză,
Ce tristă e viața!
Ce lume confuză!
(Stefania Petrov-14 noiembrie 2015)
Conduc îndoctrinații și nebunii,
Predomină teroarea,sirenele sună,
Ne moare speranța într-o lume mai bună,
Ne temem din nou pentru a noastră viață,
Pacea și libertatea se zăresc prin ceață.
Ieri au murit tineri, în baie de sânge,
Astăzi întreaga Europă îi plânge,
Îi plânge și toamna,cu ploaie de frunză,
Ce tristă e viața!
Ce lume confuză!
(Stefania Petrov-14 noiembrie 2015)
joi, 12 noiembrie 2015
Odă crizantemelor
Cochetai din când în când,
Scriind pe diverse teme,
De astă dată am gând,
Versuri pentru crizanteme.
Scriind pe diverse teme,
De astă dată am gând,
Versuri pentru crizanteme.
Crizanteme colorate,
Dumitrițe,tufănele,
Toate au un loc aparte
În grădina toamnei mele.
Dumitrițe,tufănele,
Toate au un loc aparte
În grădina toamnei mele.
Sunt rezistente și frumoase,
Și nu se tem, nici nu le pasă,
De nopțile reci și ploioase,
De dimineți cu ceață deasă.
Și nu se tem, nici nu le pasă,
De nopțile reci și ploioase,
De dimineți cu ceață deasă.
Nu pot să le ignor curajul
De-a sta în fața brumei seci,
Sau dând grădinilor mirajul,
Când neaua cade pe poteci.
De-a sta în fața brumei seci,
Sau dând grădinilor mirajul,
Când neaua cade pe poteci.
Și dacă omul ar avea,
Prin neamul florilor un geamăn,
Cu siguranță, eu aș vrea,
Cu crizantema să m-asemăn.
( Ștefania Petrov)
Prin neamul florilor un geamăn,
Cu siguranță, eu aș vrea,
Cu crizantema să m-asemăn.
( Ștefania Petrov)
miercuri, 21 octombrie 2015
marți, 20 octombrie 2015
Epigrama
Nici în lumea virtuală,
Copia n-are valoare,
De vrei să transmiți ceva,
Fă-o cu vorbele tale.
vineri, 16 octombrie 2015
Povestea mea
Povestea mea începe într-o toamnă,
Când mama,tatăl și bunicii mei,
Oameni modești și cu credință,
Înălțau rugi lui Dumnezeu
Și aveau o singură dorință,
Să aibe copii și nepoței.
Cu nerăbdare au așteptat
Până ce-au au hotărât sorții
Ca într-o toamnă să vin eu,
Duminica, în toiul nopții.
De pe atunci și până astăzi,
În filmul vieții mele,
Am avut foarte multe roluri
Și sunt mândră de ele.
Le-am luat în serios pe toate,
Și le-am jucat cu demnitate,
Dar cel mai mult,de bună seamă,
Am iubit rolul de copil…
Și-am să iubesc până am să mor
Dublul meu rol de mamă.
Povestea arde neîncetat,
Născută din iubire,
E trist că timpul ne e măsurat
Și trece în neștire…
(Stefania Petrov-16 octombrie 2015
Când mama,tatăl și bunicii mei,
Oameni modești și cu credință,
Înălțau rugi lui Dumnezeu
Și aveau o singură dorință,
Să aibe copii și nepoței.
Cu nerăbdare au așteptat
Până ce-au au hotărât sorții
Ca într-o toamnă să vin eu,
Duminica, în toiul nopții.
De pe atunci și până astăzi,
În filmul vieții mele,
Am avut foarte multe roluri
Și sunt mândră de ele.
Le-am luat în serios pe toate,
Și le-am jucat cu demnitate,
Dar cel mai mult,de bună seamă,
Am iubit rolul de copil…
Și-am să iubesc până am să mor
Dublul meu rol de mamă.
Povestea arde neîncetat,
Născută din iubire,
E trist că timpul ne e măsurat
Și trece în neștire…
(Stefania Petrov-16 octombrie 2015
marți, 22 septembrie 2015
Rondel de toamna
A trecut vara și apar norii,
Mi-e toamnă și îmi pleacă cocorii.
Din vise aurite, iluzorii,
Respir melancolie prin toți porii.
Mi-e toamnă și îmi pleacă cocorii.
Din vise aurite, iluzorii,
Respir melancolie prin toți porii.
Livada-i plină, s-a copt gutuia,
Mi-e toamnă și mă duce nostalgia,
Spre multe amintiri frumoase,
Din anii când grabeam copilaria.
Mi-e toamnă și mă duce nostalgia,
Spre multe amintiri frumoase,
Din anii când grabeam copilaria.
Si gândul plutește pe raze de lună,
Mi-e toamnă și toamnă aș vrea să rămână.
Nu vreau să mai văd vremea cum trece,
Spre iarna gârbovă și rece.
Mi-e toamnă și toamnă aș vrea să rămână.
Nu vreau să mai văd vremea cum trece,
Spre iarna gârbovă și rece.
Vreau să trăiesc mai multe toamne,
Ce anotimp frumos ne-ai lăsat Doamne!
Ce anotimp frumos ne-ai lăsat Doamne!
(Stefania Petrov-septembrie 2015)
marți, 1 septembrie 2015
Toamna mea
marți, 4 august 2015
Îngerului meu
Și chiar dacă-i furtună,
eu știu că-ntotdeauna,
mă pot baza pe Tine
și pe regina Lună.
(SP)
eu știu că-ntotdeauna,
mă pot baza pe Tine
și pe regina Lună.
(SP)
joi, 16 iulie 2015
Rondelul cactusului
Când soarele aprinde torida emisferă,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să fiu o floare rară, mai puţin efemeră.
Când inimile-s fripte şi bat în ritm alert,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să fiu stropul de apă din marele deşert.
Când lumea e-nsetată de arșiță, sau dor,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să am fântâna mea și să-mpart tuturor.
Când negura se lasă şi tristă e grădina,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Cu florile-mi frumoase să readuc lumina.
Când gloata e meschină, făcând rău fără rost,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să-mi pun ţepii drept scut,să stau la adăpost.
Când suliţele încinse în suflete străpung.
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Cu gânduri ferecate-n tăceri care împung.
Mi-ar plăcea să fiu cactus...rămâne o dorință,
Poate în altă viață …dac-o fi cu putință.
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să fiu o floare rară, mai puţin efemeră.
Când inimile-s fripte şi bat în ritm alert,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să fiu stropul de apă din marele deşert.
Când lumea e-nsetată de arșiță, sau dor,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să am fântâna mea și să-mpart tuturor.
Când negura se lasă şi tristă e grădina,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Cu florile-mi frumoase să readuc lumina.
Când gloata e meschină, făcând rău fără rost,
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Să-mi pun ţepii drept scut,să stau la adăpost.
Când suliţele încinse în suflete străpung.
Mi-ar plăcea să fiu cactus…
Cu gânduri ferecate-n tăceri care împung.
Mi-ar plăcea să fiu cactus...rămâne o dorință,
Poate în altă viață …dac-o fi cu putință.
(SP. iulie 2015)
sâmbătă, 20 iunie 2015
Acrobație pe sfoara vieții
Mi-ar fi plăcut să fiu o acrobată
Să pot să fac ce vreau cu viața mea,
Însă, n-am fost mereu o răsfățată,
Dar nici nu am făcut un circ din ea.
Și dacă am mai căzut câteodată,
M-am ridicat,n-am mers târâș prin ea,
Ghidată de un înger fară plată,
M-am îndreptat mereu spre steaua mea...
M-am ridicat,n-am mers târâș prin ea,
Ghidată de un înger fară plată,
M-am îndreptat mereu spre steaua mea...
(SP - iunie 2015)
sâmbătă, 6 iunie 2015
Bujori și iasomie cu miresme din copilărie…
Astăzi mi-am hrănit sufletul în grădina de acasă, grădina alor mei. Pentru mine "acasă" reprezintă casa copilăriei și acolo fiecare amintire are un parfum special. De câte ori merg acasă, mă întorc în timp, simt mirosul și îmi aduc aminteîntâmplări care mi-au ramas intacte în adâncul sufletului. Astăzi,parfumul de bujori mi-a deschis fereastra către amintiri cu bunica Ana. Parcă o vedeam pregătind coșul cu împărțituri pentru Înălțarea Domnului, peste care punea câte o floare de bujor vișiniu pentru fiecare pachet ce il avea de împărțit. Am pașit apoi, și în mireasma iasomiei am zarit-o pe bunica Lina, de Rusalii, infășurând flori de iasomie pe cozile lingurilor de lemn ce avea sa le împartă alături de castroanele pline cu orez cu lapte, ce stateau randuite pe patul din odaie… Deodată am simțit un alt parfum, părea parfumul mâinilor ce mi-au alinat sufletul și copilăria, am tresarit, era mama,întindea mâna să-mi șteargă lacrimile. Lacrimi cu iz de bujori și de iasomie…
duminică, 31 mai 2015
Copilărie
Te caut la poarta înserării,
În universul meu de sentimente,
Mă prind în mrejele visării,
Și retrăiesc trecuturi inocente.
Înot în râul meu de vise,
Cu ochii ațintiți spre luna argintie,
Și printre toate stele aprinse,
Te caut, draga mea copilarie!
De te găsesc, te-oi ține ferecată,
Din sufletu-mi deloc să nu mai pleci,
Poate o să te retrăiesc vreodată,
Atunci când mă întorc din veci.
Ți-aș scrie jurământul prețuirii,
Te-aș ține-nfășurată intr-un nimb,
Dar, nici în numele iubirii,
Eu legea firii nu pot să o schimb!
(Stefania Petrov-1 iunie 2015)
În universul meu de sentimente,
Mă prind în mrejele visării,
Și retrăiesc trecuturi inocente.
Înot în râul meu de vise,
Cu ochii ațintiți spre luna argintie,
Și printre toate stele aprinse,
Te caut, draga mea copilarie!
De te găsesc, te-oi ține ferecată,
Din sufletu-mi deloc să nu mai pleci,
Poate o să te retrăiesc vreodată,
Atunci când mă întorc din veci.
Ți-aș scrie jurământul prețuirii,
Te-aș ține-nfășurată intr-un nimb,
Dar, nici în numele iubirii,
Eu legea firii nu pot să o schimb!
(Stefania Petrov-1 iunie 2015)
luni, 20 aprilie 2015
După faptă și răsplata!
Nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită. Doar că răsplata nu vine întotdeauna de la datornici. Deseori, cei cărora le-am facut bine mi-au întors spatele.Multe brațe au rămas încrucișate când am avut nevoie de ajutor și multe urechi s-au făcut că nu îmi aud strigătul. Mai târziu am înțeles ca, nu de la ei trebuia să aștept ajutorul, poate erau nepuntincioși să mi-l acorde. Până la urmă nu am pierdut nimic, binele facut mi s-a răsplătit înzecit și foarte multe mâini m-au ajutat cand a fost cazul. Le mulțumesc deopotrivă si celor care mi-au dat ocazia să-i ajut și celor care mi-au acordat sprijinul și au rămas aproape de mine. Acesta este unul din motivele pentru care astăzi am mulți prieteni.
duminică, 12 aprilie 2015
Viata în alb și negru
Viața în alb,viața în negru,
Viața într-un perfect echilibru,
Alb sau negru,negru sau alb,
Viața într-un joc de hazard.
Viața într-un perfect echilibru,
Alb sau negru,negru sau alb,
Viața într-un joc de hazard.
Dacă alegi sacru, sau alegi profan,
Dacă esti bogat,sau n-ai niciun ban,
Dacă alegi alb,sau alegi negru,
Viața se-ncheie tot cu un dans funebru.
Dacă esti bogat,sau n-ai niciun ban,
Dacă alegi alb,sau alegi negru,
Viața se-ncheie tot cu un dans funebru.
Stefania Petrov (12 aprilie 2015)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)