Salvați pădurea!

Zice o vorbă veche din popor
Că, “românul cu codru-i frate”,
Azi este spusă doar întâmplător
Şi parcă este copiată din citate.

A fost adevărată în trecut,
Pe când haiducii nu doreau înavuţire,
Atunci pădurea ne-a fost leagăn, scut,
Ne-a dat şi hrană şi umbrire.

Azi se ascut multe topoare,
Când hoţii ordonă să o frângă,
Pădurea ne priveşte trist, o doare!
Cănd vede că nu are cin s-o plângă.

Pădurea ne-a încălzit copiii în casă,
Noi, i-am tăiat copacii unul câte unul,
Românului de codru nu-i mai pasă,
Doar codrul a fost frate cu românul!

Veniţi români să apărăm pădurea!
Chiar de-i bătrână, are suflet viu,
Să luăm din mâna hoţilor securea,
Veniţi români cât nu e prea târziu!

Anotimpuri

Ce repede se schimbă anotimpul!
Şi peste noi ninsoare o să cearnă,
Inevitabil clepsidra scurge timpul,
Şi ne-ndreptăm spre-a vieţii iarnă.

Parcă mai ieri frumos înmuguream
Şi infloream în primăvara vieţii,
În joc, zglobii şi veseli alergam,
Nerăbdători spre anii tinereţii.

În vară, dintr-odată am poposit,
Visând frumos, comori imaginare,
Şi-n mrejele iubirii am călătorit,
Străfulgeraţi de clipe trecătoare.

Când paşii-n toamna vieţii ne-au purtat
Și am sorbit adânc din cupa fericirii,
Noi roade am cules precum am semănat
Şi-am căutat nostalgici tărâmul nemuririi.

Iarna, la gura sobei, intrăm în reverie
Visând la timpuri petrecute şi uitate
Şi depănăm poveşti în agonie
Iar timpul se scurge spre lunga noapte...

Mica Unire

Drept ideal ne-a fost Unirea                      

Scrisă de-ai noștri strămoși,

Nouă ne-a rămas menirea

S-o venerăm bucuroși.

După ani de nedreptate

Cu toții într-o simțire,

Românii din Principate

Au făcut Mica Unire.

În momentul favorabil,

Când au văzut că se poate,

Au  ales un domn capabil

Să unească Principate.

L-au ales pe Cuza, ferm,

Și-au făcut alegeri bune,

Au creat un stat modern,

Principatele Române.

Turcii aveau alte alte păreri,

Le-au făcut viața amară,

Însă Marile Puteri

Ne-au recunoscut ca țară.

Astfel, în 24 ianuarie 59,

Toate cronicile spun

Și-a așternut bază nouă

Statul național unitar român.

Cuza, domnul iscusit,

A făcut multe reforme,

Pas cu pas a reușit,

Noua țară s-o transforme.

Nouă, ne-a rămas menirea,

Să dăm toți mână cu mână,

Să slăvim ce-a scris  Unirea,

Să iubim glia străbună!

(Ștefania Petrov-23 ianuarie 2016)

Trista serenada

Într-o furtunoasă seară,
În pustiul de pe stradă,
Un trombon și o vioară,
Compuneau o serenadă.

Ea din strună îi cânta
Și din glasul ei subțire,
Sufletul îi tresălta,
Într-un vis spre nemurire.

El, pe grave o trombonea,
Îi jura pe veci iubire,
Ea prin beznă nu-i vedea,
Amăgirea din privire.

Și, când dulcea armonie,
Părea că se înfiripă,
Ea intră în agonie,
Când văzu c-a fost mințită.

Ploaia răpăia pe stradă,
Fulgere veneau din cer,
Și o tristă serenadă,
Întregea acest mister.

Dintr-odată, o scânteie,
Lumină decorul trist,
Vioara era o femeie,
Trombonul era un trombonist.

Trairi

Sunt doar un fir de praf desprins din steaua mamă,
Sunt gândul bun și cald ce sufletul îl cheamă,
Sunt soarele de vară ce dimineața-n zori,
Trimite raze calde grădinilor cu flori.

Sunt doar un strop de rouă picat din cerul sfânt,
Sunt adierea caldă a suflului de vânt,
Sunt doar o picătură din vastul univers,
Adeseori, sunt rima din coada unui vers.

Sunt plopul cel înalt,legănat în tăcere,
Sunt pruncul fără mamă ce-așteaptă mângâiere,
Sunt chip de zână bună,sau rea sunt uneori,
Si-atunci când mă dezlănțui sunt fulgerul din nori.

Sunt ca un vultur ce scrutează-n tăcere zarea,
Sunt valul agitat ce îl trimite marea,
Sunt verdele cel crud din firul ierbii,
Pe care-l calcă în picioare, prin pădure, cerbii.

Sunt macul cel firav din lanurile-ntinse,
Sunt ca o amăgire din nopțile cu vise,
Sunt robul cel smerit ce-și ascultă chemarea,
Știind că Dumnezeu îi este alinarea!

Sunt Phoenix renăscând din propria-i cenușă,
Sunt mult mai rezistentă ca floarea de brândușă,
Sunt recunoscătoare oricărui dar divin,
Prin anotimpurile vieții sunt doar un pelerin

Pamflet

Lume dragă, lume bună,
Surioare și voi frați,
Azi oferta merge strună,
Vând iluzii! Cumpărați?

Marfa e cantitativă...
După cum se vede treaba,
Nu se stă-n espectativă,
Repede golim taraba!

Toate divele frustrate,
Ce-n a lor copilărie,
Nu prea au avut de toate,
Iau orice, pe datorie!

Doamnele pline de bani,
Cumpără toot ce le pică,
Mai dau și pe la sărmani,
Când se rup, sau când se strică.

Cei săraci dau câte-o raită,
Prospectează, cârcotesc...
Spun că marfa e stricată,
Iluzii, nu-și mai doresc!

Unii, dis de dimineață,
Se trezesc la cârciumioară,
Dup-o dușcă-i altă viață,
Mai frumoasă, mai ușoară!

Alții, mai nebuni din fire,
Cică vor să se distreze,
Dau banii pe elixire
Și încep să delireze.

Muultă lume e nebună,
Dă banii pe orice fleac,
Își ia și teren pe lună,
Doar bolii nu-i are leac.

Nu fie cu supărare
Dacă n-ați găsit ce-ați vrut,
Avem vise de vânzare!
Sper că nu vi le-ați perdut!

(Stefania Petrov -mai 2010)

Încărunțire

Azi mi-a nins iarna în plete                                  

Și-n gând iar mi-ai apărut,
Pentru iarnă, n-am regrete,
Regret că te-am cunoscut.

Și-ncerc să mi te scot din minte
Cu tot ce-a fost între noi doi,
Să uit și gesturi și cuvinte
Ce-au transformat soarele-n ploi.

Aș face zilnic rugăciuni
Și-aș da și ultimul talant,
Că mi-ai vândut numai minciuni,
La preț de diamant.

Mă rog la viscol și îi spun
Te ducă și să-ți piardă urma,
Pe gândul meu doar sufletu-i stăpân,
Azi și întotdeauna!

Mărite geniu

La steaua care-a răsărit”

„Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme,

Venim să ne-nchinăm necontenit

Şi-ţi recităm eternele  poeme.

“De-or trece anii…” cum trecură,

Noi  nu te vom uita nicicând,

„Poet”   nepereche din literatură

Ce ne-ai lăsat avere prin cuvânt.

”Atat de fragedă”  ţi-a fost făptura,

Din aştri zămislită cu iubire,

„Prin nopţi tăcute” plânge cultura,

„Când însuşi glasul” ţi-este nemurire!

Şi “plopii fără soţ” îţi plâng amurgul,

 “Lacul albastru” îţi tremură plecarea,

“Luceafărul”  înfruntă Demiurgul

Şi-n nemurire îi cere dezlegarea!

Adesea, „Epigonii” te-au răstignit,

„Înger şi demon”  te-au arătat,

Azi, România  te-a îmbrăcat în mit,

Căci limba română ai înnobilat.

„Şi dacă”, „vreme vine, vreme trece”

În urma-ţi lumea  este tot mai  ternă,

Tu ai rămas “nemuritor şi rece”

Dar  poezia ta va fi eternă!

Cobori , “alunecând pe-o rază”,

Poete nepereche, din stele zămislit,

Ne-ascultă „Dorinţa” şi ne luminează,

„Într-o lume de neguri”, zborul spre infinit.

(Stefania Petrov)

Viața,o haină!

Când ești copil, nevinovat,                                              

Crezi că viața-i o poveste,

Nici nu termini de jucat
Și povestea se sfârșește.

Când ești tânăr, sănătos,
Viața e ca și nectarul,
Parfumat și delicios
Ce îndulcește amarul.

Când bătrânețea-i un coșmar,
Viața este ca pelinul,
Un tonic cu gust amar,
Bun de aromat doar vinul.

Ca o haină este viața,
Se rupe când se-nvechește,
Și oricât  îi  înnozi ața,
Nici nu simți când se sfârșește!

(Ștefania Petrov)

Versuri pentru ”măgari”

Duminică pe net, din întâmplare,
Găsii la buna mea amică, o postare
Cu un măgar ce-aduce flori,
Frumoasă poza, dar mi-a dat fiori!

Însă nu mă pierdui cu firea,
Şi-n versuri vreau să o îmbrac,
Deşi, măgarii nu mi-au încântat privirea,
Nici cei din grajd, nici cei cu frac.

Eu știu că oamenii manieraţi sunt rari,
Doar n-am trăit „juma de sută” fără rost,
Nu mai primesc nici flori de la măgari,
Nici nu mai cred ce spune orice prost!

Reverie

Mi-e iarnă, îmi ninge, frigul e cumplit,
E vremea de întors în amintiri,
Desfac la gura sobei jurnalul prăfuit
Şi se deschide la fila primelor iubiri.

Îmi par străine, foi îngălbenite,
Şi-ncerc în ele să mă regăsesc,
Misterioase scene povestite,
De unele, cu greu îmi amintesc.

Pasaje-ntregi îmi par celeste,
Sau timpul le-anvăluit în uitare,
Să fi trăit eu, oare, toate aceste...
Ori au fost scrise de vreo ursitoare?

Ce dar minunat ne-a lăsat Dumnezeu!
Puterea să ne întoarcem în amintiri, şi vise
Pe care să le retrăim, cu drag, mereu,
Când am ajuns la vârsta aripilor ninse.

La tinereţe, ne aruncăm ca pasărea-n abis,
Crezând că tot ce se mănâncă, zboară,
La bătrâneţe, ne dăm seama că a fost un vis,
Iar visele dispar ca fumul de ţigară!

(Stefania Petrov-3 ianuarie 2016)

La multi ani 2016!

E prima zi din Anul Nou,

E soare afară, cer senin,

Astăzi vă sorcovesc și eu,

Urări de bine-n zilele ce vin!

Încep cu cei zdraveni și tineri,

Cu ei, îmi este mai ușor,

Ei au încredere-n urări,

De sănătate și de spor.

Să-i țină Domnul sănătoși,

Și să le dea putere să reziste,

Să fie veșnic veseli și frumoși

Și lipsiți de momente triste!

Celor bolnavi, bătrâni ori singuri,

Mi-e greu să le urez ceva,

Și va conta puțin, desigur,

Cuvântul din urarea mea.

Eu știu că fără siguranță,

Viața e trista, chiar e greu,

Și singura lor speranță,

E doar la Bunul Dumnezeu!

Lui îi înalț rugăciune

Să le le aline suferința,

Și să le dea înțelepciune,

Nădejde-n El și biruiță!

Așadar, doar gânduri bune,

Si să-ncepem, toți,  de-acum,

Să stârpim răul din lume,

Crezând ca-nceput un an mai bun!

La mulți ani!

(1 ianuarie 2016)