Zice o vorbă veche din poporCă, “românul cu codru-i frate”,
Azi este spusă doar întâmplător
Şi parcă este copiată din citate.
A fost adevărată în trecut,
Pe când haiducii nu doreau înavuţire,
Atunci pădurea ne-a fost leagăn, scut,
Ne-a dat şi hrană şi umbrire.
Pe când haiducii nu doreau înavuţire,
Atunci pădurea ne-a fost leagăn, scut,
Ne-a dat şi hrană şi umbrire.
Azi se ascut multe topoare,
Când hoţii ordonă să o frângă,
Pădurea ne priveşte trist, o doare!
Cănd vede că nu are cin s-o plângă.
Când hoţii ordonă să o frângă,
Pădurea ne priveşte trist, o doare!
Cănd vede că nu are cin s-o plângă.
Pădurea ne-a încălzit copiii în casă,
Noi, i-am tăiat copacii unul câte unul,
Românului de codru nu-i mai pasă,
Doar codrul a fost frate cu românul!
Noi, i-am tăiat copacii unul câte unul,
Românului de codru nu-i mai pasă,
Doar codrul a fost frate cu românul!
Veniţi români să apărăm pădurea!
Chiar de-i bătrână, are suflet viu,
Să luăm din mâna hoţilor securea,
Veniţi români cât nu e prea târziu!
Chiar de-i bătrână, are suflet viu,
Să luăm din mâna hoţilor securea,
Veniţi români cât nu e prea târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu