Reverie

Mi-e iarnă, îmi ninge, frigul e cumplit,
E vremea de întors în amintiri,
Desfac la gura sobei jurnalul prăfuit
Şi se deschide la fila primelor iubiri.

Îmi par străine, foi îngălbenite,
Şi-ncerc în ele să mă regăsesc,
Misterioase scene povestite,
De unele, cu greu îmi amintesc.

Pasaje-ntregi îmi par celeste,
Sau timpul le-anvăluit în uitare,
Să fi trăit eu, oare, toate aceste...
Ori au fost scrise de vreo ursitoare?

Ce dar minunat ne-a lăsat Dumnezeu!
Puterea să ne întoarcem în amintiri, şi vise
Pe care să le retrăim, cu drag, mereu,
Când am ajuns la vârsta aripilor ninse.

La tinereţe, ne aruncăm ca pasărea-n abis,
Crezând că tot ce se mănâncă, zboară,
La bătrâneţe, ne dăm seama că a fost un vis,
Iar visele dispar ca fumul de ţigară!

(Stefania Petrov-3 ianuarie 2016)